Ce este osteoporoza?
Osteoporoza este o afecțiune a sistemului osos caracterizată prin scăderea densității osoase și prin deteriorarea țesutului osos, ceea ce duce la o fragilitate mai mare a oaselor.
În mod normal, osul trece printr-un proces continuu de remodelare, în care țesutul vechi este înlocuit de cel nou. În osteoporoză, echilibrul dintre resorbția osoasă și formarea de os nou este perturbat, astfel încât se pierde mai mult țesut osos decât se produce. Deși poate afecta atât femeile, cât și bărbații, frecvența este mai crescută în rândul femeilor aflate în perioada postmenopauză. Această afecțiune poate fi asimptomatică în fazele incipiente, motiv pentru care mulți pacienți află de prezența bolii abia după apariția unei fracturi la un traumatism de intensitate mică.
Stadiile osteoporozei
Osteoporoza poate fi împărțită în funcție de gravitatea pierderii de masă osoasă.
O etapă preliminară este osteopenia, când densitatea minerală osoasă începe să scadă sub valorile considerate normale, dar nu îndeajuns pentru a fi diagnosticată drept osteoporoză. Ulterior, pe măsură ce osul pierde cantități semnificative de țesut mineralizat, boala devine evidentă la investigațiile imagistice și se încadrează în primele stadii de osteoporoză. Dacă pierderea continuă, se ajunge la forme mai avansate, când riscul de fracturi este tot mai mare, chiar și la traumatisme minore. În stadiile tardive, capacitatea de refacere a oaselor este compromisă, iar fracturile pot apărea în zone precum șoldul, vertebrele sau încheietura mâinii, necesitând intervenții medicale complexe și perioade îndelungate de recuperare.
Întârzierea efectelor osteoporozei
Întrucât osteoporoza poate evolua în tăcere, persoanele afectate își pot da seama prea târziu că densitatea lor osoasă a scăzut semnificativ. Prin controale periodice și prin investigații precum osteodensitometria (DEXA), se poate depista din timp un început de reducere a masei osoase. Întârzierea efectelor are legătură și cu faptul că, uneori, fracturile osoase apar abia la traume moderate și pot fi interpretate drept evenimente nefericite fără să fie investigate mai profund. Astfel, multe persoane nu iau măsuri de monitorizare ori de prevenție, iar consecința este agravarea constantă a pierderii de masă osoasă. Tratamentul și schimbările în stilul de viață pot încetini sau chiar stopa progresia bolii, cu condiția să fie inițiate la momentul potrivit.
Tipuri de osteoporoză
Osteoporoza se poate prezenta în mai multe forme, în funcție de cauza principală și de vârsta la care debutează.
Osteoporoza primară
Osteoporoza primară apare cel mai frecvent la femeile aflate la menopauză, dar și la bărbații în vârstă, pe fondul înaintării în vârstă și al modificărilor hormonale. Scăderea nivelului de estrogen la femei după menopauză are o influență importantă asupra densității osoase, iar la bărbați apare pe fondul reducerii graduale a testosteronului. În plus, factori precum sedentarismul și alimentația deficitară pot grăbi apariția acestei forme de osteoporoză.
Osteoporoza secundară
Osteoporoza secundară este cauzată de alte afecțiuni sau de utilizarea unor medicamente cu impact asupra sănătății osoase. Printre exemple se numără hiperparatiroidismul, sindromul Cushing, boli renale cronice sau afecțiuni care necesită tratament de lungă durată cu corticosteroizi. În aceste situații, boala poate debuta mai devreme decât ar fi de așteptat și progresează mai repede, în absența unui management corespunzător al cauzelor.
Osteogeneza imperfectă
Osteogeneza imperfectă este o boală genetică rară, caracterizată printr-o fragilitate accentuată a oaselor încă de la vârste foarte mici. Unele mutații genetice fac ca producția de colagen de tip I din organism să fie afectată. În aceste condiții, oasele pot fi mult mai predispuse la fracturi, chiar și la o traumă minimă. Pacienții pot prezenta, de asemenea, deformări osoase și probleme dentare ori de vedere, necesitând îngrijire specializată încă din copilărie.
Osteoporoza juvenilă idiopatică
Osteoporoza juvenilă idiopatică este o formă întâlnită la copii sau adolescenți, fără cauze clare identificate. Chiar dacă e mai puțin frecventă, această afecțiune poate avea consecințe semnificative asupra dezvoltării osoase în perioada de creștere. Diagnosticul și intervenția timpurie sunt importante pentru reducerea riscurilor de fracturi și pentru susținerea unei creșteri normale, prin monitorizare atentă și prin consilierea atât a copiilor, cât și a părinților.
Cauzele osteoporozei
Există multiple cauze care pot genera osteoporoza, de la variații hormonale și factori genetici, până la modificări biologice normale ale îmbătrânirii.
Scăderea producției de estrogen la femei și de testosteron la bărbați creează un dezechilibru între distrugerea și refacerea țesutului osos. Factorii nutriționali joacă și ei un rol, o alimentație săracă în calciu, vitamina D și proteine contribuind la slăbirea oaselor. De asemenea, sedentarismul și anumite afecțiuni endocrine ori renale pot accelera procesul de demineralizare.
Factorii de risc ai osteoporozei
Există o serie de factori care pot crește riscul de a dezvolta osteoporoză:
- Vârsta înaintată, dat fiind că masa osoasă scade progresiv după un anumit prag;
- Femeile, în special la menopauză, datorită scăderii estrogenului;
- Istoricul familial de fracturi sau de osteoporoză;
- Consumul excesiv de tutun, cafea, alcool;
- Prezența unor boli cronice care afectează metabolismul osos sau administrarea prelungită de corticosteroizi;
- Lipsa activității fizice și dietă neadecvată, cu deficit de calciu și vitamina D.
Simptomele osteoporozei
În fazele inițiale, osteoporoza poate să nu manifeste semne clare și să fie depistată întâmplător.
Odată cu scăderea accentuată a densității osoase, pot apărea:
- dureri de spate, în special la nivelul coloanei vertebrale
- modificări ale posturii, cum ar fi aplecarea trunchiului spre înainte;
- scăderea în înălțime.
Fracturile apărute cu ocazia unor căzături minore sau chiar prin gesturi de rutină reprezintă un semnal puternic al fragilității osoase. În stadii mai avansate, durerile pot deveni constante, iar efortul fizic susținut devine tot mai dificil.
Posibile complicații ale osteoporozei
Complicațiile țin de predispoziția la fracturi și de modul în care acestea afectează calitatea vieții.
Fracturile de col femural și cele de la nivelul vertebrelor sunt frecvente și pot duce la invaliditate temporară sau chiar permanentă în absența unei recuperări adecvate. De asemenea, unele fracturi vertebrale pot trece neobservate, însă conduc la deformări ale coloanei și la dureri cronice.
Recuperarea poate fi complicată la vârstnici, care se confruntă și cu alte probleme de sănătate și prezintă un risc mai mare de complicații postoperatorii sau de imobilizare prelungită.
Diagnosticul osteoporozei
Pentru diagnostic, se recomandă efectuarea unei osteodensitometrii DEXA (Dual-Energy X-Ray Absorptiometry), care poate cuantifica nivelul de mineralizare osoasă la nivelul coloanei lombare, șoldului sau antebrațului. Rezultatele sunt exprimate prin scoruri ce permit compararea densității osoase a pacientului cu valorile de referință pentru grupa de vârstă. În plus, se pot face analize de sânge pentru a determina nivelul de calciu, fosfor, vitamina D și markerii de formare și resorbție osoasă, precum și teste hormonale menite să identifice cauzele posibile. Un istoric medical detaliat și un examen clinic complet pot ajuta la conturarea unui tablou exact al riscurilor și al factorilor asociați.
Tratamentul osteoporozei
Tratamentul osteoporozei urmărește consolidarea masei osoase și reducerea riscului de fracturi, printr-o abordare care combină terapia medicamentoasă cu proceduri de recuperare și schimbări în stilul de viață. Este important să se stabilească un plan individualizat, adaptat nevoilor fiecărui pacient, luând în considerare vârsta, tipul de osteoporoză, alte boli prezente și gradul de pierdere a densității osoase.
Tratament medicamentos pentru osteoporoză
Tratamentele medicamentoase includ:
- bifosfonații (alendronat, risedronat, ibandronat), care reduc rata resorbției osoase și pot îmbunătăți densitatea osoasă;
- agenți biologici, precum denosumab, ce influențează procesele celulare implicate în degradarea osoasă.
Terapiile hormonale pot fi indicate în unele cazuri, mai ales la femeile aflate la menopauză, însă decizia de a le administra se ia după o analiză a beneficiilor și riscurilor. În plus, suplimentele de calciu și vitamina D sunt frecvent recomandate pentru a corecta deficitele și a susține procesul de mineralizare.
Kinetoterapia în tratamentul osteoporozei
Kinetoterapia aduce beneficii semnificative în cadrul planului de recuperare, ajutând la îmbunătățirea posturii, mobilității și forței musculare. Un specialist în recuperare medicală va personaliza exercițiile, ținând cont de vârsta și condiția pacientului:
- Exerciții pentru postura corectă: urmăresc alinierea segmentelor corporale și reduc presiunea excesivă asupra coloanei;
- Exerciții pentru echilibru: sunt utile în scăderea riscului de cădere, fiind realizate într-un mediu sigur și sub supraveghere;
- Exerciții pentru creșterea flexibilității: se concentrează pe întinderea mușchilor și a ligamentelor pentru a menține sau a crește amplitudinea mișcărilor;
- Exerciții pentru întărirea musculaturii: pot implica ridicarea de greutăți mici sau utilizarea unor benzi elastice, pentru a consolida în special musculatura picioarelor, a trunchiului și a brațelor, oferind sprijin suplimentar oaselor.
Tratament chirurgical pentru osteoporoză
Intervenția chirurgicală devine necesară în situațiile în care apar fracturi grave la nivelul șoldului, coloanei vertebrale sau al altor oase de spijin, iar tratamentul conservator nu poate asigura recuperarea corespunzătoare. Tehnici precum vertebroplastia sau cifoplastia pot fi folosite pentru a stabiliza fracturile vertebrale, în timp ce artroplastiile de șold sau de genunchi sunt indicate atunci când deteriorarea articulației este avansată. După operație, recuperarea prin kinetoterapie este obligatorie pentru restabilirea mobilității și funcționalității zonei afectate.
Tratament naturist pentru osteoporoză
Unele persoane apelează la suplimente alimentare pe baza de plante care pot avea efecte benefice asupra sănătății oaselor.
Pe lângă activitatea fizică cu greutatea corpului sau greutăți mici, medicul vă poate recomanda suplimente precum calciu, magneziu și vitamina D, însă numai în urma determinării necesarului fiecărui pacient.
Nicio terapie naturistă nu înlocuiește un tratament medical adecvat și schimbările menite să îmbunătățească densitatea osoasă.
Stilul de viață al pacientului cu osteoporoză
Pacienții diagnosticați cu osteoporoză pot reduce riscul de fracturi prin asumarea unor obiceiuri sănătoase.
Încadrarea unei activități fizice regulate în programul zilnic, evitarea fumatului și limitarea consumului de alcool au efecte pozitive asupra rezistenței oaselor și a condiției generale. Alimentația ar trebui să includă suficiente surse de calciu (lactate, legume verzi, migdale) și să fie completată de un aport adecvat de vitamina D, obținut prin expunere moderată la soare sau prin suplimente. Somnul de calitate și evitarea stresului excesiv pot contribui la păstrarea unei stări generale de bine, ceea ce ajută și la consecvența cu care se respectă programul de recuperare.
Osteoporoza și menopauza
În timpul menopauzei, nivelul hormonilor (estrogen, progesteron) scade, determinând o accelerare a pierderii de masă osoasă. Osteoporoza are atunci o probabilitate mai mare de a apărea la femeile care nu urmează un program de supraveghere. Măsurile recomandate includ consumul adecvat de calciu și vitamina D, menținerea unei greutăți corporale echilibrate și efectuarea exercițiilor cu impact moderat asupra oaselor, cum ar fi mersul pe jos sau gimnastica adaptată.
Medicul poate recomanda terapii hormonale, însă această decizie se ia după evaluarea factorilor de risc, a istoricului medical și a stilului de viață.
Prevenția osteoporozei
Prevenția osteoporozei începe încă din copilărie, prin promovarea unei alimentații bogate în nutrienți și a unei vieți active.
Adulții pot încerca să mențină o masă osoasă optimă prin exerciții regulate (alergare ușoară, urcat scări, gimnastică), suplimentare cu calciu și vitamina D atunci când este necesar și evitarea sedentarismului.
Testele de screening, precum osteodensitometria, sunt importante mai ales la persoanele cu factori de risc asociați, pentru a depista declinul densității osoase în stadii incipiente.
Printr-o atenție constantă la stilul de viață și prin monitorizare medicală, se poate reduce semnificativ probabilitatea de a ajunge la forme avansate de osteoporoză și la complicații asociate.
Tratamentul osteoporozei la Kratos Recovery Clinic în Pipera
Kratos Recovery Clinic oferă tratamente personalizate pentru pacienții cu osteoporoză, combinând tehnici avansate de fizioterapie, kinetoterapie și recuperare medicală. Sub îndrumarea unei echipe multidisciplinare de specialiști, pacienții beneficiază de programe individualizate care includ exerciții pentru îmbunătățirea mobilității, reducerea durerii și prevenirea progresiei bolii. Cu ajutorul celor mai noi tehnologii și metode de tratament, clinica noastră oferă suport complet pentru pacienți, de la diagnostic până la recuperare.
