Recuperare Parkinson

Ce este boala Parkinson?

Boala Parkinson este o afecțiune progresivă a sistemului nervos central, caracterizată prin pierderea controlului asupra mișcărilor și tulburări motorii și non-motorii. Aceasta apare din cauza degenerării lente a neuronilor care produc dopamină într-o zonă specifică a creierului numită substantia nigra. Dopamina este un neurotransmițător important pentru controlul mișcărilor voluntare, iar lipsa acesteia duce la simptomele caracteristice bolii.

Parkinson afectează în mod tipic persoanele de peste 60 de ani, deși poate apărea și la vârste mai tinere în cazuri mai rare. Evoluția sa este lentă, dar constantă, afectând atât aspectele motorii, cât și funcțiile cognitive și emoționale.

Simptomele bolii Parkinson

Simptomele bolii Parkinson pot varia de la o persoană la alta, dar sunt clasificate în principal în două categorii: simptome motorii și simptome non-motorii.

Simptome motorii

• Tremor
• Rigiditate musculară
• Bradikinezia (afectează abilitatea pacientului de a iniția și controla mișcările);
• Instabilitate posturală;
• Mișcări involuntare ale membrelor.

Simptome non-motorii

• Depresie și anxietate;
• Tulburări de somn;
• Probleme cognitive;
• Dificultăți de vorbire și înghițire.

Cauzele și factorii de risc ai bolii Parkinson

Cauza exactă a bolii Parkinson nu este pe deplin cunoscută, însă se crede că rezultă dintr-o combinație de factori genetici și de mediu. În ceea ce privește factorii genetici, cercetările arată că mutațiile genetice pot contribui la apariția bolii, însă acestea sunt responsabile doar pentru un procent mic de cazuri. Persoanele cu antecedente familiale de Parkinson prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala. În ceea ce privește factorii de mediu, expunerea la toxine, precum pesticidele și erbicidele, poate crește riscul de Parkinson, iar leziunile cerebrale traumatice sunt considerate un posibil factor declanșator. De asemenea, boala afectează în principal persoanele în vârstă, riscul crescând odată cu înaintarea în vârstă, iar bărbații au o predispoziție mai mare de a dezvolta boala decât femeile.

Diagnosticul bolii Parkinson

Diagnosticul bolii Parkinson se bazează în principal pe evaluarea clinică a simptomelor și pe istoricul medical al pacientului, întrucât nu există un test specific care să confirme cu certitudine boala. De obicei, medicii neurologi efectuează o examinare clinică detaliată pentru a evalua simptomele caracteristice,ca tremorul, rigiditatea musculară și bradikinezia. În plus, cu ajutorul RMN-ului sau tomografiei cu emisie de pozitroni (PET), pot fi excluse alte afecțiuni neurologice care ar putea prezenta simptome similare cu Parkinson. Testele de sânge sunt, de asemenea, adesea efectuate pentru a elimina alte cauze potențiale ale simptomelor.

Metode de tratament pentru boala Parkinson

Tratamentul bolii Parkinson se concentrează pe ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. Acesta include atât tratamentul medicamentos, cât și terapii de reabilitare care ajută la menținerea mobilității și funcționării normale a pacientului.

Tratament medicamentos

• Levodopa: este cel mai frecvent medicament prescris în tratamentul bolii Parkinson, deoarece este transformată în dopamină în creierul pacientului, suplinind lipsa de neurotransmițători;
• Inhibitori de dopamină: medicamente precum pramipexole și ropinirole mimează efectele dopaminei în creierul pacienților și sunt utilizate fie singure, fie în combinație cu levodopa;
• Inhibitori MAO-B: Medicamentele precum selegilina și rasagilina ajută la prevenirea descompunerii dopaminei în creier, prelungind efectele levodopei și ajutând la ameliorarea simptomelor;
• Anticolinergice: sunt utilizate pentru a ajuta la controlul tremorului, care este un simptom frecvent în boala Parkinson.

Terapii de reabilitare

• Kinetoterapie: terapia fizică este extrem de importantă pentru menținerea mobilității, a forței musculare și a coordonării mișcărilor. Pacienții sunt încurajați să participe la exerciții specifice care îmbunătățesc postura, echilibrul și flexibilitatea;
• Logopedie: ajută la îmbunătățirea problemelor de comunicare și înghițire, frecvent întâlnite în stadiile avansate ale bolii;
• Suport psihologic: Depresia și anxietatea sunt frecvente la pacienții cu Parkinson. Terapia cognitiv-comportamentală și consilierea psihologică pot fi utile în gestionarea acestor simptome non-motorii.

De ce este importantă recuperarea medicală în boala Parkinson?

Recuperarea medicală joacă un rol elementar în ameliorarea simptomelor și încetinirea evoluției bolii Parkinson. Deoarece această patologie nu are un remediu cunoscut, strategiile de reabilitare și menținere a funcțiilor sunt esențiale pentru a maximiza independența și calitatea vieții pacientului.

Terapiile de reabilitare au un efect pozitiv asupra neuronilor responsabili de controlul mișcărilor și pot ajuta la menținerea funcțiilor motorii. De asemenea, acestea contribuie la reducerea rigidității musculare și la îmbunătățirea coordonării și echilibrului.

Obiectivele recuperării medicale în boala Parkinson

Obiectivele recuperării medicale în cazul bolii Parkinson sunt variate și adaptate nevoilor fiecărui pacient, vizând îmbunătățirea calității vieții și menținerea independenței. Printre cele mai importante obiective se numără:

• Menținerea mobilității;
• Îmbunătățirea echilibrului și a coordonării;
• Ameliorarea simptomelor motorii;
• Îmbunătățirea calității vieții;
• Creșterea independenței.