Cauze. Simptome. Diagnosticare.
Ruptura tendonului ahilean poate fi influențată de mai mulți factori:
Activitate Fizică Intensă
Bruscarea tendonului ahilean la mișcări explozive, cum ar fi săriturile sau demarajele rapide în sporturi precum baschetul, tenisul sau fotbalul, poate pune o presiune excesivă pe tendon.
Vârstă
Tendoanele devin mai puțin elastice și mai susceptibile la leziuni odată cu înaintarea în vârstă.
Echipament Necorespunzător
Încălțămintea uzată sau inadecvată poate să nu ofere suportul necesar, mărind riscul de leziuni.
Condiții Medicale
Bolile cronice precum artrita sau diabetul și utilizarea unor medicamente, cum ar fi corticosteroizii, pot slăbi tendonul.
Schimbări ale Regimului de Antrenament
Creșterea prea rapidă a intensității sau frecvenței antrenamentelor poate contribui la ruperea tendonului ahilean datorită stresului neadaptat.
Simptomele unei rupturi de tendon ahilean includ:
Durere Bruscă și Severă
Pacienții pot simți o durere ascuțită la spatele gleznei sau al piciorului, adesea simțind ca și cum ar fi fost loviți în zonă.
Sunet de Pocnit
În momentul ruperii, poate fi auzit un sunet distinct de pocnit sau de smucitură.
Dificultate la Mers
Victimele rupturii de tendon ahilean nu vor putea să împingă piciorul afectat în jos sau să stea pe vârfuri.
Umflare și Vânătăi
Zona în jurul călcâiului și a gleznei poate deveni rapid umflată și vânătă.
Atenție! Specificațiile de pe această pagină sunt pentru o informare corectă. NU îți recomandăm să le folosești pentru a-ți pune singur un diagnostic!
Diagnosticul rupturii de tendon ahileanse bazează pe:
Examenul Fizic
Medicul va examina piciorul pentru a evalua durerea, umflarea și capacitatea de a mișca piciorul. Un test comun este testul Thompson, în care pacientul stă pe burtă cu picioarele atârnând de marginea mesei, iar medicul strânge gambele pentru a vedea dacă piciorul se flexează.
Imagistică
Deși examenul fizic poate fi adesea suficient pentru diagnostic, imaginile obținute prin ultrasunete sau RMN pot fi necesare pentru a evalua gradul de ruptură și pentru a planifica tratamentul adecvat.
Înțelegerea cauzelor și a simptomelor, precum și diagnosticarea corectă sunt esențiale pentru gestionarea acestei afecțiuni.